Localitatea Asuaju de Sus este atestată documentar în anul 1391 sub denumirea de “Possessiones Olachales Duo Azzywag In District De Erdud”. În monografia comunei este menţionat faptul că primii locuitori s-au stabilit pe teritoriul actual al satului Asuaju de Jos, de unde au urcat printre cele două văi (probabil Urmeniş şi Asuaj), aşezându-se mai sus, pe deal, unde condiţiile de viaţă erau mai bune. În 1394 cele două localităţi sunt prezentate în documente sub numele de “Azyuachet Aua Azyuach”. Primele familii care s-au aşezat pe aceste meleaguri, au fost cele ale Budenilor, apoi Brândușenii, Boitorenii odată cu colonizarea şvabilor din satul Șandra, judeţul Satu Mare.

Specificul evoluției istorice a Transilvaniei a făcut ca întreaga regiune să fie presărată cu resedințe nobiliare, castele și conace, cetăți și biserici fortificate, toate cu valoare patrimonială deosebită. Multe au supraviețuit până astăzi, chiar dacă nu întotdeauna s-au păstrat intacte, în timp ce altele au devenit, prea devreme, legende cum este și cazul conacului de la Asuaju de Sus. 

Pe teritoriul comunei a existat în trecut un impunător conac, cunoscut de localnicii  ca “cetatea baronului”.  Acesta a aparținut inițial baronului Bornemisza Elemer, trecând în proprietatea statului după primul război mondial. Din păcate, acesta  a rămas părăsit și nelocuit vreme de mai mulți ani. A fost scos însă din uitare în anul 1929, când autoritățile hotărăsc sa îl dea în folosință Asociației Creștine a Femeilor Române (ACF), organizație aflată sub presedinția de onoare a Reginei Maria și patronajul efectiv al Principesei Ileana. Inspirată din modelul anglo-saxon al “Young Women Christian Association” (YWCA), asociația își propunea să reunească și să antreneze în diferite activități socio-profesionale tinere fete, grupate în mai multe departamente, în funcție de vârstă și preocupări. Din nefericire, în ianuarie 1940, clădirea a fost incendiată și a ars complet. În memoria sătenilor, acesta a rămas de poveste, cu proporții impresionante, 300 de camere și dotări extrem de moderne pentru începutul secolului al XX-lea. Din complexul castelului s-au păstrat în zilele noastre doar aleile amenajate de baron, plantațiile de arbori de esență rară și rămășițe ale zidurilor.